luni, 28 iulie 2014

20 de motive ca să nu te faci instructor

Să sară școlile de aerobic-fitness cu detentă de trei metri spre tavan.
Să sară și să coloreze mai abitir posterele, să scrie mai mare îndemnul la ”urmat visul”, să convingă mai frumos din vorbe meșteșugite clientul să dea banii pe curs. Să sară și s-o facă în continuare, așa cum am făcut-o și eu, așa cum probabil o voi mai face în viitor în colaborările ca trainer. E dreptul lor și al meu să ne vindem marfa, e dreptul omului bogat să spargă banii pe ce vrea, dar un drac mic din mintea mea pare că are și el dreptul să scoată capul din când în când și să povestească onest despre griul din spatele culorilor și îngustimea reală a literelor de o șchioapă.

S-a trezit dracul pe tema asta de câteva zile, de când s-au întețit telefoanele și mesajele. Băieți și fete cu diplomă, cu mândria de a fi absolvit școli devenite brand, mă întreabă dacă știu săli care angajează instructori. Full-time, part-time, fitness, aerobic, specializări, substituție pe timp de vară și chiar preluare de clienți la antrenament personal.

 Avem discuții despre cum se plătește în industrie, despre lucrul cu forme legale, despre asigurări de sănătate, pensie, șomaj. Despre clienții care dispar vara că e concediu, toamna că începe școala, iarna că e frig și Crăciun, primăvara că plouă și e Paște.

Avem discuții despre străbătutul Bucureștiului nord-sud, est-vest pentru 40 de lei pe oră și avem discuții despre angajatori care se poartă urât, care îi înlocuiesc cu alții mai ieftini dacă crâcnesc sau se rup. Avem discuții despre ”imobilizarea” pe frontul sălii, despre ficatul care nu mai poate, despre ușurința cu care sunt transformați în consumabil.

Realitatea  din spatele culorii este că atunci când muzica se oprește, când sala rămâne goală, sunt zile când capul cade în pământ cu tristețe, cu durere, cu boală și singurătate. Mai abitir decât în orice industrie, pentru că lumea sportului este sălbatică, guvernată de prea puține legi și prea multe intrigi, contre și trădări. Ca și politica.

Dacă posterul colorat îți ia ochiul și te gândești la frumusețea meseriei de instructor, vezi un pic dacă ți se potrivește și restul, dacă ți le dorești pe toate, la pachet. Dacă gândul tău rămâne la fel de hotărât și după final, vorbim de pasiune și iubire. Iar pasiunea schimbă lumea, mută munții și o să te ducă înainte într-o meserie în care vârsta de 40 de ani este egală de multe ori cu sfârșitul. 

De ce să nu te faci instructor:

  • Pentru că piața dă semne de saturație. Școlile de fitness scot pe bandă rulantă instructori de circa 4 ani, procesul de acreditare este facil, iar cei care activează ca instructori de multă vreme  și au experiență și clienți nu se duc nicăieri. Profesioniștii rămân în piață. Trei generații suprapuse.

  •  Pentru că angajatorii de top au luat deja elita, au integrat-o în familie și-o plătesc regește.  La pol opus, în sălile de cartier costul cu instructorul face diferența și va mai câștiga o vreme cel care e mai ieftin.

  •  Pentru că o să ai mereu probleme cu banii dacă nu ai un alt job. Elita e plătită cu 100, 150 RON pe oră, iar începătorii cu 35-50 de lei pe oră. Media, după mai mulți ani de activitate, este undeva între 50-70 de lei. Tu poți să ceri oricât și să te bați cu pumnul în piept că nu lucrezi pe mai puțin de 50 de lei, întotdeauna se va găsi altul să spună da. În plus, vei găsi probabil doar 3-4 ore pe săptămână disponibile, pentru că intervalul orar în care oamenii fac sport este cel de seară, între 18.00 – 20.00. Și sunt mulți ca tine care bat la ușile cluburilor.

  • Pentru că prea puține săli încheie contracte de muncă și nu o să ai siguranța job-ului și nici avantajele sociale care decurg dintr-un astfel de contract: asigurări de sănătate, asigurare de șomaj, pensie.

  • Pentru că vei lua credit de la bancă greu, după drumuri de Sisif și multe artificii făcute cu actele. Am zis greu? O să-ți smulgi părul din cap.

  • Pentru că o să ai toată responsabilitatea de a-ți plăti taxele și de a-ți gestiona PFA-ul sau SRL-ul.

  •  Pentru că în caz de boală și accident nu câștigi nimic. Prea puțini angajatori plătesc pentru ore neprestate, iar invaliditatea pe termen mai lung este egală cu înlocuirea ta. Nu mereu, de cele mai multe ori.

  • Pentru că n-o să poți pleca în concediu, n-o să-ți poți lua zile libere oricând ai chef. Majoritatea sălilor lasă în sarcina instructorului să găsească înlocuitor pentru perioada de absență. Și-o să găsești greu pe cineva dispus să-și lase clasele cu clienți fideli ca să le țină pe ale tale.

  • Pentru că aproape toți banii pe care o să-i faci o să-i bagi în suplimente,  în echipamente și în transportul de la o sală la alta. Trebuie să te protejezi, trebuie să te antrenezi, trebuie să mănânci bine, trebuie să înlocuiești des hainele uzate. Trebuie să investești în epilat, pensat, manichiură și masaj. Toate costă. Fix din banii pe care îi faci cu sudoare și contractură.

  • Pentru că greu vei găsi o singură sală în care să lucrezi opt ore pe zi sau cât ai tu nevoie. Vei fi obligat(ă) să te plimbi dimineața și seara între săli și clienți, uneori cu tot cu accesorii, la ore de vârf din punct de vedere al traficului auto.

  • Pentru că uzura fizică este atât de mare, mai ales când ai clase de grup din sfera aerobicului, încât o să te prăbușești la final de zi ca o păpușă de cârpe.

  • Pentru că o să auzi mereu și mereu cât de frumoasă este meseria ta, o să auzi că ești indiviat(ă) de oamenii cu job de birou, și n-o să poți să le explici niciodată gustul amar de fiere pe care-l simți în gură după trei ore de efort. Și-o să vrei să faci trei ore de efort pentru că o să vrei să scoți bani dacă tot te-ai apucat de cariera asta.

  • Pentru că o să ai responsabilitatea de a păstra sănătatea clienților, pentru că o să-i vezi venind spre tine pentru sfaturi, cu întrebări medicale complicate și-o să știi în sinea ta de începător, cu tot cu diplomă, că ai atât de mult de învățat înainte de a-l privi în ochi pe om și a-i livra un răspuns corect, complet, pertinent.

  • Pentru că o să vezi sala goală din când în când și-o să te gândești în drum spre casă, la final de zi, ce anume faci greșit, în ce măsură e vina ta. Pentru că nu vei fi plătit pentru o oră fără clienți, iar patronul se va uita uneori cu reproș la tine, mai ales dacă ”la colegul de la 19.30” sunt oameni.

  • Pentru că omul face ce vrea cu timpul lui, oricât te-ai da peste cap. Ploaia te învinge, canicula te învinge, gerul te învinge, sesiunea te învinge, sărbătoarea de orice fel te învinge, concediul de vară te învinge, clubul te învinge, berea te învinge.

  • Pentru că mulți or să judece că nu te-a dus capul să faci mai mult în viață, că nu ți-a plăcut cartea și că nu e mare lucru să te plimbi printre fiare sau să te zbengui pe muzică plăcută.  Clienții, familia apropiată, rudele de la țară, oamenii normali care n-au trecut niciodată de tejgheaua recepției vor vedea doar rezultatul muncii tale, frumos ambalat, și vor înțelege greu ”ce mare lucru”. Nu-și vor da seama că o oră reușită, un antrenament finalizat cu rezultate, în siguranță, înseamnă ore de pregătire, de studiu și de organizare. Ca finalul unui congres organizat impecabil, ca rezultatul de succes al unei tranzacții, ca un proces câștigat, ca o vânzare bună, ca rezultatele excepționale ale elevilor.

  • Pentru că vei fi judecat de colegii de breaslă. Îți vor fi contestate tehnicile, îți va fi evaluată starea fizică, se vor plimba vorbele despre tine de la o sală la alta, vei fi apreciat și hulit de oameni pe care nu-i cunoști și care nu te cunosc.
  • Pentru că îți vei da seama de la zi la zi cât de puțin știi de fapt. În comparație cu un medic, în comparație cu colegii experimentați, în comparație cu universul internautic, în comparație cu nevoile oamenilor, în comparație cu oferta de cursuri și specializări, în comparație cu accesoriile, programele și tehnicile noi care nu stau locului o clipă din evoluție.
  • Pentru că există riscul real să constați la 40 de ani că nu mai ai încotro s-o iei, că nu te mai ține corpul, că n-ai un job de birou care să-ți confere liniște și siguranță și că nici nu mai ai putere s-o iei de la capăt în alt domeniu.

  • Și, nu în ultimul rând, pentru că s-ar putea să constați că ai plătit prea scump o școală de fitness care îți dă la schimb servicii proaste, chiar dacă însoțite de diplomă. În funcție de ce alegi, poți să găsești greșeli în manualele lor (informații eronate, incomplete sau traduse fără noimă), poți da peste capitole întregi luate cu copy-paste de pe site-urile unor specialiști care nu au treabă cu școala respectivă, poți găsi pagini de web inundate de greșeli gramaticale sau poți găsi o curriculă atât de amețită încât să-ți vină să reclami la OPC.

Și dacă spui da și mergi mai departe, fă-o cu pasiune, fă-o cu tenacitate și fă-o cu respect. E o meserie în care mulți intră, puțini rezistă.

Sursa: Dana Badea

Niciun comentariu: