marți, 16 ianuarie 2018

De ce e bine să bem cafea adevărată, susținând educația unor copii buni.

Dacă sunteți precum cei mai mulți dintre oameni, atunci beți cafea. Sau credeți că în acea cană după care tânjiți dimineața se află cafea. Și eu credeam, până acum vreo doi ani. Probabil că beți o cafea dimineața, pe care o numiți tare. E cafeaua aia care te face să te scuturi orgasmic și să spui: aahh, ce cafea tare! Aveam nevoie de asta ca să-mi încep ziua!

Ei bine, dacă v-aș spune că nu există nicio legătură între tipul ăsta de reacție și tăria cafelei pe care o beți? Du-te încolo de nebun, mi-ați spune. Așa am reacționat și eu zilele trecute când am aflat că organul sexual feminin la porumb este știuletele (povestea e fascinantă, recomand cartea, Dilema omnivorului). Toată ziua mi-am repetat, râzând ca prostul: cum, mă, știuletele e… Îți dai seama, prostule, cât de puține lucruri știi? Ca să aflu apoi că o treime din totalul mărfurilor din orice hipermarket american conține porumb, în diverse forme. Total mărfuri, da? Nu doar alimente. Incredibil.
Revenind la cafea, reacționăm fizic la gustul amar, nu la tăria cafelei. Tăria cafelei nu se măsoară în amăreală. Să nu uităm că suntem niște animale. Cele mai șmechere, dar tot animale. Iar când punem gura pe ceva amar, creierul ne spune că suntem în pericol, că e posibil să ne fi otrăvit. Doar că noi ne-am învățat că avem alte beneficii de pe urma gustului amar al cafelei și atunci ignorăm aceste semne pe care creierul le transmite.
Dacă sunteți ca mine, beți mai multe cafele pe zi. Eu, de când beau cafea, not bullshit, vorba prietenilor mei de la Dog and Gentleman, împreună cu care vom lansa zilele astea Cafeaua nației, ajung și la cinci cafele pe zi, fără să am probleme cu somnul, cu tensiunea sau alte probleme de sănătate. O să vă explic și de ce se întâmplă asta. Desigur, cei care au renunțat la cafeaua din comerț și au trecut pe cafea proaspăt prăjită știu despre ce vorbesc. Doar că domeniul e cumva controlat la nivel informațional de marii jucători de pe piața cafelei, care nu ne spun că pentru a putea ține o cafea pe raftul magazinului un an trebuie să prăjească boabele alea până când nu mai rămâne nimic din ele. Adică, în unele cazuri (mai ales la cafeaua foarte ieftină) rămâne doar ceea ce se poate numi zeamă de cenușă, nicidecum cafea. Intrigați? Așa am fost și eu.
Încep, de săptămâna viitoare, o miniserie video. Într-o primă fază, despre cafea. E o nebunie de-a mea, pe care o alimentez și o documentez de ceva timp. Îmi place nu doar o cafea bună, ci și povestea ei. Am fost anul trecut până și la festivalul de cafea de la Amsterdam, unde timp de două zile am învățat despre cafea de dimineața până seara, de la specialiști din toată lumea, de la fermieri până la reprezentanții celor mai mari prăjitori de cafea din lume, de la specialiști care fac tot felul de preparate în bucătărie folosind cafeaua, până la cei mai iscusiți barista. Pe episoade, documentat, cu date luate de la specialiști, de pe etichetele cutiilor cu cafea, de la medici. Totul va fi disponibil pe stareanatiei.ro, unde se va afla în curând și Cafeaua nației. O cafea cinstită, zic eu, la fel ca multe cafele ale unor prăjitori care nu vă trag în piept.
Pun pariu că habar nu aveți, de pildă, ce este într-o doză de cafea pe care v-o eliberează, pentru un leu, un aparat aflat în holul clădirii în care lucrați. Nu cred că sunt foarte mulți oameni care citesc eticheta pachetului de cafea luat în grabă de pe raftul hipermarketului. Voi vorbi despre cafeaua pe care o bem și despre cafeaua pe care ar trebui să o bem. Despre cum băgăm în noi toate prostiile, pe ideea că, na, e vorba de cafea, ce poate să conțină în afară de cafea? Vom vedea împreună cum atentează la sănătatea noastră o industrie nemiloasă, care ne livrează zi de zi, la plic, la dozator sau la cutie, o zeamă de cenușă care n-are aproape nicio legătură cu proprietățile cafelei. Și băgăm asta în noi, fără să ne punem nici măcar o dată întrebarea: o fi ok chestia asta pe care mi-o administrez zilnic și de care sunt dependent?
Și e o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem în legătură cu tot ce mâncăm și bem. De pildă, am cunoscut de curând un om extraordinar, care produce vin, undeva în Bistrița. Vin din struguri, nu din pastile. Omul ăsta a făcut analize pe bune la toate vinurile din comerț. N-o să vă vină să credeți cât de multe vinuri cu bugete impresionante de publicitate n-au văzut niciodată strugurele. Pastile, tati! Vom vorbi și despre asta. Și despre carne, lactate și multe altele. Măcar să știm ce băgăm în noi. Am fost ieri la hipermarket și am încercat o jumătate de oră să citesc ce conțin mai multe produse. Mi-a fost imposibil la 80% dintre ele, atât de mărunt erau scrise acolo nenorocirile pe care le bagă ăștia în mâncare. Și nimeni nu zice nimic. E, e o cărniță pentru sendviș, ce poate să fie în ea? Cancer, cumetre! Și e incredibil câte substanțe interzise în partea civilizată a UE se regăsesc din belșug în alimentele de la noi. Cum spuneam, voi dezvolta subiectul, de săptămâna viitoare, cu analize și exemple concrete.
O să vă spun de ce e bine să bem cafea adevărată și cum ne-am gândit noi, cei de la Starea nației, să încercăm să susținem educația unor copii buni făcând o întreprindere socială, care alocă jumătate din profit unor burse de studii.

Niciun comentariu: