vineri, 16 martie 2018

Hai sa ne lombosciatim nitel …

i-ai putea spune unei prietene care are simtul umorului.

Dar mai bine va zic cum am capatat o lombosciatica frumoasa in vara anului 1998. Actiunea a avut loc in gara din Calarasi, a doua zi dupa sustinerea proiectului de la Politehnica.

Personajele: eu cu prietena (Ioly) si .. o pensionara alias Natasa cu nepotelu' in acelasi compartiment.

Trenul sosind la destinatie cu intarziere, noi ne grabeam sa ajungem cat mai repede la apartamentul Iolandei pentru a imi prezenta prietenii ei la discoteca. Simultan, si pensionara Natasa dorea cu ardoare sa prinda un episod dintr-un serial necunoscut subsemnatului.

Trenul stationase pe linia 2. Ca sa scurtam din drum, n-am mai coborat pe peron pt a o lua prin pasaj, ci am sarit pe pietris (adica pe cealalta parte a trenului).

Pe Ioly am ajutat-o sa coboare din vagon. Si Natasa a vrut ca sa o ajut sa debarce. Sincer, la inceput am ezitat datorita staturii halterofile care o dobandise din tinerete. Fiind june prim si la rugamintile Iolandei, am cedat la figurat dar si la propriu. Astfel ca Sumo Natasa s-a aruncat pe mine de mi s-a ecranat fata cu ale sale protuberante si simultan cerul s-a intunecat. Eu am ramas cu lombosciatica, ea cu placerea de a se scurge pe mine. Nici nu mai stiu cand Natasa a plecat cu nepotelu mai departe. Dar eu ii simt si acum parfumul de vanilie ce razbea din trupul fierbinte al dansei.

In ceea ce priveste SNCFR, mi-am amintit de sceneta memorabila “Urgenta in tren” cu genialul Toma Caragiu pe care va las sa o savurati:


Niciun comentariu: