>>O firma cu rahat copt >>>> >>>>Daca ar fi stiut ce-l asteapta, Seful l-ar fi ascultat pe Paulica si >>>>i-ar fi acordat acea marire de salariu. Nici nu cerea mult omul, 1 >>>>milion de lei vechi si prapaditi, macar sa-si scoata banii dati pe >>>>transportul in comun si, poate, si ceva din factura de mobil >>>>necompensata. >>>>Paulica avea prea mult bun simt sa-i spuna Sefului sa-i mareasca >>>>salariul din cateva simple motive: >>>>- Cuvantul Sefului are mai multa greutate; >>>>- Paulica era prea gras si cu craci prea strambi ca sa fie secretara, >>>>fie si a Sefului, aflat la varsta temerilor si indoielilor, varsta la >>>>care ar fi regulat si-o pisica, numai sa-si reconfirme indoielnica >>>>virilitate; >>>>- Seful avea minute nelimitate, Paulica vorbea pe banii lui(putini). >>>>L-am auzit de multe ori pe Paulica spunand cu naduf ca lucram intr-o >>>>firma de cacat. Si ca merita sa ne pisam pe ea si sa ne caram in lumea >>>>larga. Dar n-aveam cum sa-mi inchipui nici in cele mai negre vise ca >>>>refularile pasnicului Paulica aveau sa se adevereasca mai ceva ca >>>>abstractiunile lui Nostradamus. >>>>Si se facu o zi de noiembrie oribil, cu o ploaie diluviana, numa' buna >>>>sa stai acasa, cu plapuma-n cap, necum sa vii la scarbici. Un fum alb >>>>gros, o duhoare patrunzatoare patrunsese in tot sediul, in toate >>>>ungherele, in toti porii. Nu atat frica de incendiu ne-a precipitat pe >>>>toti afara, in ploaie, ci mirosul acela lugubru, care parea ca ne >>>>exfoliaza esofagul si plamanii. >>>>"Ce Dumnezeu o fi? A luat foc serverul? O fi vreun scurtcircuit?" >>>>"De unde, miroase a sobolan mort, cred ca s-o fi prins unul in fire si >>>>asta i-a fost!", ne dadeam noi cu parerea. Evident ca nimeni n-a avut >>>>curajul sa orbecaie prin fumul gros inauntru nici macar pt a-si salva >>>>hainele. >>>>Ne-am numarat intre noi. Lipsea Paulica. >>>>"Te pomenesti ca a ramas inauntru, bai, sariti si scoateti-l, ca asta >>>>se >>>>asfixiaza acolo si, atat de nebun ce este, daca nu ii da nimeni un >>>>mail >>>>ca arde sediul, singur nu-si da seama". >>>>"Nu va duceti, ca muriti degeaba, Paulica a iesit val-vartej acum 10 >>>>minute", ne-a spus o colega. Si dus a fost. Nu si consecintele >>>>plecarii >>>>sale intempestive… >>>>Ce am aflat ulterior a fost o palma pe obrazul tuturor domnisoarelor >>>>de >>>>la resurse umane care ne invata ca la interviu se merge cu capul in >>>>pamant si nu se intreaba de salariu. Asa facuse si Paulica si a ajuns >>>>ca >>>>noi toti, doar ca pragul lui de toleranta era altundeva situat. >>>>Ardelean >>>>molcom, Paulica se enerva greu, dar cand ajungea la concluzia ca-i >>>>bai, >>>>apai bai era! >>>>Dupa a douazecea intrevedere cu Seful, in care i se pusese aceeasi >>>>placa >>>>(compania e-n dezvoltare, are cheltuieli mari - normal, Seful isi >>>>luase >>>>4x4 si pasase vechea masina socrilor - ca el, Paulica, este platit >>>>oricum regeste pt munca "de rahat" pe care o face, ca ar trebui sa fie >>>>recunoscator ca i s-a dat sansa de a munci la patron strain si ca este >>>>un vierme profitor), Paulica a ajuns la concluzia ca-i bai. >>>>Restul e istorie. Cand firma e de cacat, iar tu faci - zice Seful – >>>>munca de rahat, nu poti decat sa accepti ca duci o viata de rahat. Dar >>>>macar cald sa fie, sa nu faci amigdalita. Drept pt care Paulica si-a >>>>facut nevoile pe platoul din cuptorul cu microunde. Un rahat mare, >>>>incolacit, ca un kurtoskolacs, de abia a incaput. Dupa care ardeleanul >>>>scos din minti, pe care nimeni nu-l auzise un an ridicand tonul, a >>>>rotit >>>>temporizatorul pt. 10 minute. Si dus a fost. >>>>Domnisoarele de la resurse umane ar trebui sa invete ca un rahat copt >>>>lent si uniform, la peste 300 de grade Celsius, timp de 10 minute, >>>>pute >>>>nu ingrozitor, ci este insasi definitia ororii. Pute insidios, pt. ca >>>>nu >>>>te paleste dintr-o data, ci lent, prin toate lufturile de sub usi si >>>>intra pana si-n tencuiala. Ceea ce s-a si intamplat.... >>>>- n-am mai putut purta niciodata haina uitata in cuierul de pe holul >>>>de >>>>langa biroul sefului, unde era amplasat nefericitul cuptor cu >>>>microunde. >>>>Nici colegii mei >>>>- sediul a trebuit sa fie abandonat definitiv. Dupa 2 saptamani de >>>>stat >>>>cu usile si ferestrele vraiste, mirosea ca la crematoriu. Nici >>>>zugravitul nu a rezolvat mare lucru, desi a costat mult mai mult decat >>>>milionul in plus la leafa bietului Paulica. >>>>- a trebuit schimbat tot mobilierul. Prinsese miros de privata >>>>comunala, >>>>cu imbunatatiri de mahon nobil. >>>>- cuptorul respectiv n-a mai fost bun nici pt tiganii care treceau >>>>prin >>>>zona sa ridice deseurile. "Da' ce-ati facut, manca-v-as, v-ati uscat >>>>cainele in cuptor si l-ati uitat acolo?!", ne-au intrebat ei si au >>>>renuntat sa-l mai ia… >>>>- Luminita a facut hepatita. De greata. Acum sufera si de constipatie >>>>cronica si colon iritabil, pt ca orice drum la toaleta pt cuvenita >>>>usurare ii da frisoane. >>>>- Seful a pierdut un contract banos de publicitate cu o mare agentie. >>>>Clientii au intrat la banuieli vazand ca El Lider Maximo se tot >>>>codeste >>>>sa-i invite in sediu si se intalneste cu ei prin restaurante si >>>>hoteluri. Probleme de bonitate, daca nici sediu nu-si permit - si-or >>>>fi >>>>zis ei si dusi au fost. Pt ca zgarciobul nici macar n-a vrut sa >>>>inchirieze temporar un alt sediu. >>>>- chiar daca lucrez acum altundeva, eu nu mai vin cu mancare de acasa >>>>si >>>>cu atat mai putin nu concep sa o mai incalzesc la microunde. Si asta >>>>ma >>>>costa al naibii. Unde mai pui ca am fobie la electrocasnice. >>>>Ziceti si voi, acum. Nu era mai ieftin sa-i fi dat amaratului >>>>blestematul acela de milion in plus? > >> >>
va ofer 3 video .. pe teava:
de ziua sefului
RăspundețiȘtergere>>O firma cu rahat copt
>>>>
>>>>Daca ar fi stiut ce-l asteapta, Seful l-ar fi ascultat pe Paulica si
>>>>i-ar fi acordat acea marire de salariu. Nici nu cerea mult omul, 1
>>>>milion de lei vechi si prapaditi, macar sa-si scoata banii dati pe
>>>>transportul in comun si, poate, si ceva din factura de mobil
>>>>necompensata.
>>>>Paulica avea prea mult bun simt sa-i spuna Sefului sa-i mareasca
>>>>salariul din cateva simple motive:
>>>>- Cuvantul Sefului are mai multa greutate;
>>>>- Paulica era prea gras si cu craci prea strambi ca sa fie secretara,
>>>>fie si a Sefului, aflat la varsta temerilor si indoielilor, varsta la
>>>>care ar fi regulat si-o pisica, numai sa-si reconfirme indoielnica
>>>>virilitate;
>>>>- Seful avea minute nelimitate, Paulica vorbea pe banii lui(putini).
>>>>L-am auzit de multe ori pe Paulica spunand cu naduf ca lucram intr-o
>>>>firma de cacat. Si ca merita sa ne pisam pe ea si sa ne caram in lumea
>>>>larga. Dar n-aveam cum sa-mi inchipui nici in cele mai negre vise ca
>>>>refularile pasnicului Paulica aveau sa se adevereasca mai ceva ca
>>>>abstractiunile lui Nostradamus.
>>>>Si se facu o zi de noiembrie oribil, cu o ploaie diluviana, numa' buna
>>>>sa stai acasa, cu plapuma-n cap, necum sa vii la scarbici. Un fum alb
>>>>gros, o duhoare patrunzatoare patrunsese in tot sediul, in toate
>>>>ungherele, in toti porii. Nu atat frica de incendiu ne-a precipitat pe
>>>>toti afara, in ploaie, ci mirosul acela lugubru, care parea ca ne
>>>>exfoliaza esofagul si plamanii.
>>>>"Ce Dumnezeu o fi? A luat foc serverul? O fi vreun scurtcircuit?"
>>>>"De unde, miroase a sobolan mort, cred ca s-o fi prins unul in fire si
>>>>asta i-a fost!", ne dadeam noi cu parerea. Evident ca nimeni n-a avut
>>>>curajul sa orbecaie prin fumul gros inauntru nici macar pt a-si salva
>>>>hainele.
>>>>Ne-am numarat intre noi. Lipsea Paulica.
>>>>"Te pomenesti ca a ramas inauntru, bai, sariti si scoateti-l, ca asta
>>>>se
>>>>asfixiaza acolo si, atat de nebun ce este, daca nu ii da nimeni un
>>>>mail
>>>>ca arde sediul, singur nu-si da seama".
>>>>"Nu va duceti, ca muriti degeaba, Paulica a iesit val-vartej acum 10
>>>>minute", ne-a spus o colega. Si dus a fost. Nu si consecintele
>>>>plecarii
>>>>sale intempestive…
>>>>Ce am aflat ulterior a fost o palma pe obrazul tuturor domnisoarelor
>>>>de
>>>>la resurse umane care ne invata ca la interviu se merge cu capul in
>>>>pamant si nu se intreaba de salariu. Asa facuse si Paulica si a ajuns
>>>>ca
>>>>noi toti, doar ca pragul lui de toleranta era altundeva situat.
>>>>Ardelean
>>>>molcom, Paulica se enerva greu, dar cand ajungea la concluzia ca-i
>>>>bai,
>>>>apai bai era!
>>>>Dupa a douazecea intrevedere cu Seful, in care i se pusese aceeasi
>>>>placa
>>>>(compania e-n dezvoltare, are cheltuieli mari - normal, Seful isi
>>>>luase
>>>>4x4 si pasase vechea masina socrilor - ca el, Paulica, este platit
>>>>oricum regeste pt munca "de rahat" pe care o face, ca ar trebui sa fie
>>>>recunoscator ca i s-a dat sansa de a munci la patron strain si ca este
>>>>un vierme profitor), Paulica a ajuns la concluzia ca-i bai.
>>>>Restul e istorie. Cand firma e de cacat, iar tu faci - zice Seful –
>>>>munca de rahat, nu poti decat sa accepti ca duci o viata de rahat. Dar
>>>>macar cald sa fie, sa nu faci amigdalita. Drept pt care Paulica si-a
>>>>facut nevoile pe platoul din cuptorul cu microunde. Un rahat mare,
>>>>incolacit, ca un kurtoskolacs, de abia a incaput. Dupa care ardeleanul
>>>>scos din minti, pe care nimeni nu-l auzise un an ridicand tonul, a
>>>>rotit
>>>>temporizatorul pt. 10 minute. Si dus a fost.
>>>>Domnisoarele de la resurse umane ar trebui sa invete ca un rahat copt
>>>>lent si uniform, la peste 300 de grade Celsius, timp de 10 minute,
>>>>pute
>>>>nu ingrozitor, ci este insasi definitia ororii. Pute insidios, pt. ca
>>>>nu
>>>>te paleste dintr-o data, ci lent, prin toate lufturile de sub usi si
>>>>intra pana si-n tencuiala. Ceea ce s-a si intamplat....
>>>>- n-am mai putut purta niciodata haina uitata in cuierul de pe holul
>>>>de
>>>>langa biroul sefului, unde era amplasat nefericitul cuptor cu
>>>>microunde.
>>>>Nici colegii mei
>>>>- sediul a trebuit sa fie abandonat definitiv. Dupa 2 saptamani de
>>>>stat
>>>>cu usile si ferestrele vraiste, mirosea ca la crematoriu. Nici
>>>>zugravitul nu a rezolvat mare lucru, desi a costat mult mai mult decat
>>>>milionul in plus la leafa bietului Paulica.
>>>>- a trebuit schimbat tot mobilierul. Prinsese miros de privata
>>>>comunala,
>>>>cu imbunatatiri de mahon nobil.
>>>>- cuptorul respectiv n-a mai fost bun nici pt tiganii care treceau
>>>>prin
>>>>zona sa ridice deseurile. "Da' ce-ati facut, manca-v-as, v-ati uscat
>>>>cainele in cuptor si l-ati uitat acolo?!", ne-au intrebat ei si au
>>>>renuntat sa-l mai ia…
>>>>- Luminita a facut hepatita. De greata. Acum sufera si de constipatie
>>>>cronica si colon iritabil, pt ca orice drum la toaleta pt cuvenita
>>>>usurare ii da frisoane.
>>>>- Seful a pierdut un contract banos de publicitate cu o mare agentie.
>>>>Clientii au intrat la banuieli vazand ca El Lider Maximo se tot
>>>>codeste
>>>>sa-i invite in sediu si se intalneste cu ei prin restaurante si
>>>>hoteluri. Probleme de bonitate, daca nici sediu nu-si permit - si-or
>>>>fi
>>>>zis ei si dusi au fost. Pt ca zgarciobul nici macar n-a vrut sa
>>>>inchirieze temporar un alt sediu.
>>>>- chiar daca lucrez acum altundeva, eu nu mai vin cu mancare de acasa
>>>>si
>>>>cu atat mai putin nu concep sa o mai incalzesc la microunde. Si asta
>>>>ma
>>>>costa al naibii. Unde mai pui ca am fobie la electrocasnice.
>>>>Ziceti si voi, acum. Nu era mai ieftin sa-i fi dat amaratului
>>>>blestematul acela de milion in plus?
>
>>
>>
Trist. Sper sa existe cat mai putini sefi imputiti ca acesta .. si lui Paulica un pas inainte, plin de succese!
RăspundețiȘtergere