Am plecat saptamana precedenta intr-o zona montana din RO .. Cinci zile .. La un curs de initiere in scriere de proiecte despre fonduri structurale .. Training tinut la o scoala din comuna respectiva.
Intr-una din pauze, ma dusei la asa-zisa toaleta. Iata trei poze edificatoare.
Daca vara, sa spunem, ar fi placut sa sufle alizeul, iarna nu este tocmai indicat pentru scolari. Vorba italianului .. “cacare subito”. Nu tu usi, nu tu geamuri. Ce sa mai vorbim despre alte item-uri? Mai bine te constipi voluntar cand vezi asemenea imagini. Cat despre cealalta nevoie, uneori preferi sa faci un shu-shu in aer liber, decat sa accesezi o toaleta publica, daca aceasta exista.
In ultimul caz, aceasta este inchisa, fiind folosita doar de cateva persoane.
Localnicilor li se pare normal sa-si satisfaca nevoile fiziologice in modul afisat de mai sus, cert este faptul ca, pentru restul vizitatorilor, nu se poate spune acelasi lucru. Daca Romania nu mai are ce sa mai produca, ramane doar ca serviciile sa si le imbunatateasca. Pentru ca in zona cu pricina despre care vorbesc, se poate practica cu succes agroturismul si multe activitati complementare. Trebuie doar sa le pui la dispozitie oaspetilor tai cel putin o toaleta si o baie decenta. Si sa le schimbi mentalitatea localnicilor.
Datorita structurii organizationale la care am aderat, m-am deplasat deseori cu colegele mele prin Transilvania, Banat, Moldova si Dobrogea. Constat ca respectivele gunoaie abunda de-a lungul multor localitati datorita inexistentei cosurilor de gunoi, a pubelor si a containerelor. Ceea ce ma determina ca acestea sa le arunc intr-o locatie unde exista asa ceva (de pilda intr-o benzinarie). Uneori aceste privelisti dezolante chiar deprima si pe cei mai optimisti dintre noi.
Si cand te gandesti ca noi ne straduim sa aderam la Uniunea Europeana (pentru ca, cu siguranta, nu am intrat in dansa). Se pot realiza multe proiecte sustenabile in RO. Trebuie doar sa dezvolti infrastructura, sa existe conditii decente de trai (apa, canalizare, electricitate), romanii sa fie sanatosi si educati. Numai ca ne lovim de un prag voltaic care nu o sa dispara repede din cotidian. Si anume de acea dorinta de coeziune de a indeplini aceste cerinte minimale solicitate de UE, care ar trebui sa existe atat in sufletele parlamentarilor, cat si in acelor functionari de la autoritatile locale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu