Joi dis-de-dimineata ne-am intors in Bucuresti ..

dupa ce am plecat duminica la pranz in jud. Caras-Severin. Eu cu Denisa. Ne-am cazat, ca de obicei, aici. Am vazut-o pentru prima oara pe sotia domnului Ionica Dochia, administratorul pensiunii Vila Dor. O adevarata doamna. Ne-am simtit ca acasa. Liniste totala, curatenie deplina, mancare foarte buna, caldura. In camere, dar si din partea dansilor. Zapada. Aerul pur. Ninsoare din cand in cand. Ce mai! Un rasfat montan!

S-au monitorizat activitatile extra-curriculare la scoala din Glimboca. Aici, frig tare pe coridoare si la grupurile sanitare. Si la caminul cultural. Presupun ca datorita bugetului mic de la primarie. Doar in clase era nitel mai cald. Datorita numarului de suflete prezente la cursuri.

Ei bine, anticorpii n-au facut fata valului de frig din scoala si au sucombat. Pentru ca azi noapte m-a cuprins febra glimboceana. Pe de-a intregul. Intrucat la aplicarea unui sarut frantuzesc, cu siguranta, limba mea rebela i-ar fi topit incisivii partenerei. In prezent ma refac cu ceaiuri, sirop de plante si antibiotice.

Recunosc. Am fost picnit inca de la ultima deplasare cu Mona si John in patru locatii din Moldova. Vorba aceea, si de n-o fi cu banat, ei bine, Banatul mi-a pus capac. Ce vreau eu? Sa ma fac bine. Pana luni. Pentru ca vor urma in scurt timp doua deplasari prin Transilvania.