Un bun prieten şi coleg mă întreabă fără cuvinte de ce am programat cursurile SIASPA sâmbăta, în loc să-mi petrec sfârşitul de săptămână în familie şi tot el răspunde, mai în glumă, mai în serios, că, probabil, nu-mi place să stau cu copiii mei (3 la număr). Voi încerca să scriu un articol care, pentru mine şi pentru oricine ar fi interesat de răspuns, să elucideze misterul şi să arunce lumină asupra motivaţiilor mele de a nu ţine sabatul.
Prima este legată chiar de viitorul copiilor mei. Ce fel de educaţie le este oferită acum şi ce fel de educaţie le va fi oferită peste 10 ani, în România? Întrebarea se referă nu la ce învaţă, ci la cum învată şi, mai ales, la de ce învaţă ce învaţă. În primii ani de şcoală, copiii mei învaţă fix ceea ce am învăţăt şi eu acum 30 de ani, cu mici inserţii contemporane dar, ceea ce este şi mai surprinzător, învată la fel cum am învăţăt eu. Materie multă şi grea, competiţie maximă, aşteptări pe măsură. Pe măsura cui? La fel se întâmplă în liceu, iar facultatea nu face excepţie.
De ce învăţăm tot ceea ce învăţăm? De ce am învăţat eu, la geografie, în gimnaziu, că poporul chinez extrage cărbunele din Fushun şi Datong, ambele în provincia Sichuan? Atât m-am străduit să reţin cele trei nume de tigaie scăpată pe treptele de la bloc, încât sunt sigur că nu le voi uita niciodată!
Citeste mai mult pe blogul Fundatiei Soros
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu