Deja nu mai e o noutate că impozitul pe clădiri se plătește în funcție de destinația clădirii, iar nu de calitatea proprietarului. Adică impozitul se plătește într-un fel pentru clădirile rezidențiale, cele strict de locuit, iar într-un fel se plătește pentru cele nerezidențiale, folosite în scop economic, ca de exemplu sediile firmelor sau persoanelor fizice autorizate, spațiile comerciale, cabinetele individuale etc.
Există și o a treia situație, în care un apartament, spre exemplu, servește atât ca locuință socială, cât și ca sediu social, caz în care avem de-a face cu o clădire cu destinație mixtă. Reglementarea se găsește, desigur, în Codul fiscal.
Înainte de a vorbi despre fiecare situație, trebuie adus în discuție că impozitul anual trebuie achitat în două tranșe egale la direcțiile de taxe și impozite ale primăriilor. Termenele sunt 31 martie și 30 septembrie, dar pentru că aceste două zile pică la finalul săptămânii, termenele-limită sunt 2 aprilie și 1 octombrie.
A. Impozitarea clădirilor strict de locuit
B. Impozitarea clădirilor care nu au destinație de locuință
- valorii finale a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii cinci ani anteriori anului de referinţă (2018), adică perioada 2013-2017;
- valorii rezultate dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii cinci ani anteriori anului de referinţă, respectiv perioada 2013-2017; raportul de evaluare se depune în copie, la organul fiscal local, ca anexă la declaraţia contribuabilului privind destinaţia clădirii deţinute;
- valorii care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor mai noi de cinci ani (dobândite în ultimii cinci ani).
C. Imobilul mixt: cum se determină?
- dacă cele două suprafețe se pot identifica separat, impozitul se calculează prin însumarea impozitului aferent suprafeței folosite în scop rezidențial impozitul aferent suprafeței folosite în scop nerezidențial (activităţi economice);
- dacă nu se pot identifica separat, nefiind delimitate, atunci situația poate fi:
- la adresa clădirii e înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfășoară nicio activitate economică, caz în care impozitul se calculează ca pentru clădiri rezidențiale;
- la adresa poştală a clădirii e înregistrat un domiciliu fiscal al unui operator economic care desfăşoară activitate economică, iar cheltuielile cu utilităţile cad în sarcina operatorului economic (firmă, persoană fizică autorizată etc); în acest caz, impozitul se calculează ca şi cȃnd clădirea este utilizată ȋn scop nerezidenţial;
- dacă însă cheltuielile cu utilitățile, însemnând energie electrică, gaze naturale, termoficare, apă, canalizare, nu sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfășoară activitatea economică, impozitul pe clădiri se calculează ca şi cȃnd clădirea este utilizată ȋn scop rezidenţial.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu