duminică, 4 februarie 2018

Metoda cea mai usoara pentru a-ti disciplina pofta de dulce.

O telecomandă.

O telecomandă drăguţă, pe care să apeşi la nevoie un buton şi să schimbi canalul “Slăbiciune de moment” cu canalul “Voinţa”.

Doamne, ce bine ar fi. Şi poate am putea să o extindem şi pentru alte lucruri, deja am câteva idei.

Problema e că tocmai s-au terminat telecomenzile. Doamna de dinainte a luat-o pe ultima şi nu ştiu când mai aducem.
Ce te faci când voinţa nu te ajută şi eşti în faza aceea acută de “vreau ceva dulce şi vreau acum”?

Asta seamănă cu rugăciunea Berbecului: “Dă-mi, Doamne, răbdare, dar dă-mi acum!”

Aşa şi tu, prieteneşte fie spus: “Dă-mi, Doamne, putere de abţinere, dar dă-mi mai încolo. De fapt, dă-mi mâine, că azi oricum am greşit cu mâncarea şi mai sunt şi stresat”.

Ai observat că apare un fel de capitulare în faţa poftelor? Cumva ştii că nu o să rezişti, pentru că istoria ţi-a dovedit în mod repetat că aşa se întâmplă.

De-ai şti cât de mult te ţin pe loc aceste credinţe, aceste “verdicte” pe care ţi le dai singur…

Nu fac vreo analogie, dar hai să ne uităm la un copil mic, ce bate din picior pentru că vrea acea jucărie acum. Nu mâine şi nu altă jucărie. Şi îşi manifestă frustrarea şi dorinţa cât mai vizibil şi “pe înţeles” poate el.

Ce spui tu, ca privitor la o asemenea scenă?

Că micuţul este un pic prea răsfăţat şi că părinţii ar trebui să îl formeze mai disciplinat?

Acum, cu francheţe, întorcându-ne la tine, nivelul tău de dorinţă este similar cu al acelui copil, fără să desconsider momentul sau să îmi permit să fiu ironică. Doar ca intensitate la nivel subconştient, pe acolo te situezi.
Subconştientul tău este un copil care cere foarte hotărât ce îşi doreşte

Hai să vedem cum îmblânzeşti tu acel moment de “Vreau ceva dulce şi vreau acum”.

Este un moment acut, punctual, nenegociabil, frustrant dacă încerci să negociezi cu el şi care acceptă ca soluţie doar satisfacerea poftei, cu preţul dezamăgirii de sine pentru încă un episod de voinţă ratat.

Când spui că nu poţi să te abţii, în realitate nu vrei să poţi să te abţii. Aici nu fac pledoarie voinţei, ci pun felinarele pe tine.


Nu vrei să te abţii pentru că ştii că acel moment dulce înseamnă plăcere, înseamnă răsfăţ, înseamnă satisfacţie de moment.

Să sacrifici acel moment, de dragul unei siluete viitoare, este foarte frustrant, suficient cât să nu te mai poţi concentra pe alte activităţi. Gândul nu se mai dă dus, indiferent cât încerci să faci altceva.

Când ţi se pune pata…

Ți se pune pata.

În realitate, tu nu îţi doreşti să reuşeşti. La nivel subconştient doreşti să ai parte de acea plăcere.

Cum gestionezi tu acest gen de momente în care subconştientul îşi cere porţia de răsfăţ?

Îţi recomand să abordezi problema ca în cazul acelui copil. Cu fermitate nu rezolvi nimic, doar superi copilul. Cu duritate, cu întors spatele, cu ignorat pofta, iarăşi nu rezolvi.

Rezolvi făcând compromisuri care să îţi lucreze voinţa un pic, să guşti un strop de disciplină, dar în final să ai parte şi de ce îţi doreai.

Aşa că soluţia pe care ţi-o ofer, un pic atipică, este următoarea: Când te apucă pofta cea mare, uită-te la ce îţi doreşti:

Prăjitură?

Ciocolată?

Biscuiţi?

Gândeşte-te la acel răsfăţ cu atenţie şi alege în mintea ta un răsfăţ din aceeaşi categorie, dar şi mai bun!

Vrei ciocolată? Alege în mintea ta o ciocolată care ar fi şi mai bună decât ce ai mânca tu acum.

Vrei o prăjitură la ziua unei colege? Alege în minte o prăjitură sau un dulce care te-ar satisface mult mai mult decât ceea ce te tentează acum.

Ai ales?

Bun!

Acum este momentul în care te disciplinezi un pas, nu mai mult.

Amână bucuria doar până mâine la prânz. Nu o anulezi, nu o amâni peste o lună, ci doar pentru mai puţin de 24 de ore.

Este un sacrificiu pe care vei simţi că poţi să îl faci, dacă te agăţi de ideea că mâine vei mânca la prânz ceva şi mai bun.

Iar mâine, la prânz, ţine-te de cuvânt!

Nu te gândi la calorii, nu te gândi la îngrăşat, gândeşte-te că dacă ieri ţi-ai respectat cuvântul şi te-ai abţinut, acum la prânz meriţi acel cadou.

“Păcăleala” este următoarea: Prin acest gest banal, tu plusezi la capitolul voinţă şi disciplină, exact lucrul care acum simţi că îţi lipseşte, când te vizitează pofta.

Tu încă nu ştii cum e să simţi că a te abţine e în puterea ta. Pentru că nu prea ai jucat jocul acesta decât pe termen scurt, iar când se rupea firul după câteva abţineri…

…apăi se rupea… 🙂


Este foarte important să nu trişezi şi să consumi acel dulce ales, a doua zi.

Vei vedea că pofta ta nu va mai fi la fel, iar a mânca doar jumătate de porţie va fi ceva uşor de realizat.

Începe acest joc al voinţei extinse pentru o zi şi apoi recompensează-te. O să înceapă să îţi placă, dar cel mai mult îţi va plăcea faptul că te vei obişnui cu abţinerea! Cu lucrul acela aproape imposibil de făcut, pe care nu ştiai de unde să-l mai apuci ca să-ţi iasă.
Exersează abţinerea pe termen scurt!

Şi nu îţi face griji pentru ce va urma: Când o să reuşesc oare să mă descurc fără să mai mănânc a doua zi? Nu e totuna dacă mănânc acum sau mâine la prânz? Ce cură de slăbire e asta?

Lasă caloriile şi grijile cu slăbitul şi îngrăşatul.

Îţi voi repeta mereu: corpul tău nu are absolut nicio problemă să slăbească. Totul pleacă de la cap, de la setarea mentală şi de la cum te disciplinezi şi începi să te schimbi în bine.

Slăbitul e o provocare psihică, nu fizică.

Prin acest joc, exersezi psihicul şi voinţa, te obişuieşti cu a nu primi ce vrei în acea secundă, plus că scapi de frustarea de a nu mânca atunci, pentru că oricum vei mânca sigur mâine ceva şi mai bun.

Iar în curând, a te abţine va fi floare la ureche, pentru că deja ai facut-o de mai multe ori şi ai văzut că se poate. Că poţi.
Slăbitul este un proces fascinant

Am lucrat cu sute şi sute de oameni de pe toate continentele, iar şabloanele sunt atât de evidente: Totul pleacă de la setarea ta mentală, la cum te pregăteşti pentru schimbare, la cum îţi dai voie să devii altul, mai frumos şi mai liber în corpul propriu.

Educaţia şi detaliile tehnice sunt acolo doar pentru a susţine fizic această transformare personală. Dar motorul eşti tu!

Iar acest joc al amânării pentru 24 de ore, te ajută să te stăpâneşti mai bine, să plusezi la capitolul voinţă şi, cel mai important, să începi să simţi că poţi!

Nimic nu stă în calea omului care simte că poate! Nimic nu poate sta în calea ta, odată ce te familiarizezi cu această senzaţie.

Îţi mai trebuie practică!

Aşadar, ia să vedem, ce dulce schimbi astăzi cu unul şi mai bun mâine?

Ramona
Fondatoarea Scolii de slabit

Niciun comentariu: