O sa incep cu numarul anual de morti pe sosea: Romania - circa 2100, Suedia - circa 300. Diferenta de sapte ori mai mare. Asta spune multe si despre felul in care conducem, si despre starea drumurilor, dar mai ales despre felul in care suntem INVATATI sa conducem. Care ne e exemplul/mentorul, adicatelea.
In Bucuresti conduceam cu 'nea Georgica, instructorul, de vreo 2-3 ori pe saptamana. 'Nea Georgica avea vreo 55 de ani, mustata, burta mare si nevasta acasa. Era simpatic asa, ii placeau micii, vinul rosu si petrecerile. Drept urmare ma tot invita sa iesim ba la un vin, ba la o plimbare, ca oameni suntem. Cu putin efort imi putea fi tata.
De invatat sa conduc, imi mai tragea de volan din cand in cand si ii injura pe alti soferi cand ei ma injurau pe mine (imi purta de grija 😁). Ma baga in intersectia aia mare de la Sincai, sa ma invat cu greul, de imi vedeam viata prin fata ochilor. Ii ziceam ca nu inteleg regulile, pe ce banda sa ma incadrez si care semafoare sa urmaresc, asa ca la fiecare intrare in intersectie ma simteam ca la loterie. La fel si la sensurile giratorii. Bineinteles ca am picat examenul, dar ce e "relevant" e ca 'nea Georgica imi mai trimite si acum SMS-uri de sarbatori, dupa vreo sase ani. La fel de important e si ca am trecut testul psihologic la inscriere: medicul era la o masa, in birou, scria ceva. Ma vede in pragul usii:
- Buna ziua, am venit pentru evaluare.
- Cum te cheama?
- Alina Musatoiu.
- Bun.
Asta a fost evaluarea :))
Cam asta a fost aventura cu scoala de soferi in Bucuresti. Scoala m-a costat la vremea aia vreo 300 de euro.
In Suedia ma costa vreo 2.500, o carca de bani. Dar sa explic si de ce merita:
- Fiecare cursant primeste doua manuale (unul cu regulile de circulatie, altul cu explicatiile tehnice ale masinii), caiet de teste, brosura cu semne de circulatie pe categorii. Totul e explicat f.simplu, structurat si logic, fara terminologii pretentioase si limbaj de lemn atat in manual, cat si cu instructorul. Drept urmare acum stapanesc practic diverse chestii tehnice cu care nu mi-as fi batut capul niciodata inainte, "ca stie barbatul, asta e treaba lui": sa verific uleiul, sa schimb lichidul de racire si pe cel pentru parbriz. La nevoie stiu si sa montez cablurile pentru incarcarea bateriei, in caz ca nu mai porneste masina.
- La capitolul Teorie, odata incepute cursurile, ai acces la aplicatia pe telefon a scolii respective, unde faci teste cate vrei, joci "Cine stie castiga" (cu reguli de circulatie) cu alti cursanti si iti faci testul tau personalizat, cu capitolele la care te descurci mai greu, ca sa reusesti sa le inveti.
- Condusul se face cu un instructor de la scoala sau in privat, cu un apropiat care are carnet de minim 5 ani. Si cursantul, si instructorul privat merg la un curs de pregatire impreuna, apoi pot conduce impreuna oriunde - in oras, pe drumuri nationale, pe autostrada etc. Pot conduce legal, asta vreau sa zic :)
- Se pune mare accent pe siguranta in trafic. Ti se dau sa probezi ochelari (arata ca ochelarii de scafandru) care simuleaza cum vezi daca esti drogat sau beat. Intelegi clar ca abia poti sa mergi fara sa cazi, daramite sa mai si conduci. La fel si cand esti foarte obosit.
- Ai o proba practica de condus pe sosea uda/gheata, de ocolit obstacole (oameni, animale) care iti ies brusc in fata. Testezi in mediu controlat cum e sa franezi la viteze mari pe asfalt ud. Intelegi pe pielea ta ca nu ai niciun control asupra masinii, oricat ai incerca. M-am rasucit cu masina la fiecare incercare, oricat am tras de volan si am franat. A fost una din cele mai utile probe, cu mana pe inima.
- Apoi inveti practic cum sa iesi din masina in caz ca ai accident si te-ai rasturnat. Intri intr-o masina, iti pui centura si apoi esti rotit cu tot cu masina la 180 de grade. Stai cu capul in jos adica, suspendat in centura de siguranta. Ti se arata cum sa iti pui mainile si picioarele ca sa iesi din masina, plus cum sa iti desfaci centura fara sa cazi in cap. Inveti si cum sa spargi parbrizul cu picioarele, ca sa iesi, in caz ca nu poti iesi pe geamul lateral. Am iesit din masina aia precum Ceausescu din tanc, tarandu-ma pe coate printr-un spatiu mic, rosie la fata dupa stat cu capul in jos. Dar chestiile astea nu le uiti apoi, apropo de condusul preventiv :)
- M-a surprins cat accent se pune pe grija practica pe care trebuie s-o ai fata de cei din trafic. Cum sa il ajuti pe cel care vrea sa te depaseasca, cum sa nu blochezi intersectia, cum sa ai grija la copii si biciclisti, cum sa nu pui bete in roate celorlalti soferi, ci sa ii ajuti asa incat sa fie un trafic curgator si sa eviti accidentele.
- Instructorul meu e simpatic si calm. Imi repeta si de 10 ori, daca e nevoie. Cand sunt obosita si nu pot sa ma concentrez si pe condus, si pe suedeza in acelasi timp, tragem pe dreapta si vorbim, apoi o luam de la cap. Nu ma simt niciodata stresata cu el. Ma intreaba daca e ok sa porneasca radioul. Daca simt ca nu pot sa ma concentrez cu zgomot in ziua aia, nu-l porneste. Radem, glumim, atmosfera e relaxata, dar in acelasi timp e mereu cu ochii in patru la ce fac.
- Examenul il dai doar atunci cand esti cu adevarat pregatit, nu ai o limita de timp. Dureaza un an ca sa inveti cum trebuie? Nicio problema. Singurul lucru care conteaza e ca, atunci cand ai intrat in trafic, sa stii ce faci, nu sa mergi la noroc. Nu exista conceptul de "lamaie in geam". Odata ce ai luat permisul se considera ca stapanesti tot ce trebuie (si instructorii se asigura ca e asa). Sigur, nu se asteapta nimeni sa conduci impecabil imediat dupa ce ai luat permisul. Te perfectionezi dupa, pe parcurs, dar ideea e sa nu joci alba-neagra cu viata ta si a celorlalti, chiar daca esti incepator.
- Nu in ultimul rand, factorul uman. Ai grija de cei din trafic, pentru ca daca mor intr-un accident, nu sunteti doar tu sau ei afectati. Raman in urma familii si prieteni care pierd pe cineva si nimic nu umple golul asta.
Cand am avut intalnire de grup pe tema sigurantei in trafic, am vorbit si de numarul de raniti si morti pe sosea. Atunci instructorul a aprins trei lumanari, simbolizand cei circa 300 de oameni care mor anual in accidente in Suedia. Pricepi atunci ca nu e vorba doar de o statistica, ci de oameni in carne si oase care s-au dus, care au avut familie, copii, prieteni si colegi.
Acum, ca am povestit de toate astea, nu va imaginati totusi ca se conduce perfect pe soselele suedeze, ca nu e cazul. Ei te invata cum ar trebui sa fie la modul ideal, dar in realitate e diferit, bineinteles. Exista totusi o grija in aer, o grija la cei din jur. Si o educatie rutiera clara si structurata, al carei scop e sa te invete sa conduci "lugnt och fint" - calm si frumos. Nu claxonezi, nu cobori geamul si il injuri pe celalalt. Cand majoritatea urmeaza invataturile astea, ajungi la astfel de cifre de 300 de victime pe an si nu de sapte ori mai mult. Grija asta e rezultatul colaborarii dintre cursanti, instructori, scolile de soferi, politie si institutiile care se ocupa de trafic si de starea drumurilor. Impreuna, nu stilul "smuls". Sau cum zice prietenul Roz, "Together we stand, divided we fall". Si atunci toata lumea e mai relaxata. Si mor mai putini oameni. Mult mai putini"
Preluata de pe Facebook
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu