Dr. Simona Tivadar, medic primar de diabet, nutriţie şi boli metabolice, explică, într-un stil plin de umor, unde greşim sistematic atunci când ţinem post şi de ce la finalul acestei perioade de austeritate – care ar trebui să fie nu doar alimentară - ne trezim mai graşi şi mai bolnavi decât eram înainte.
„Ia, hai, toată lumea la oglindă şi să-mi spuneţi ce vedeţi în ea! Cumva sunteţi mici de înălţime, bruneţi, cu tenul de culoare gălbuie, cu ochii oblici şi pleoape aproape invizibile?
Presupunând că nu aparţineţi rasei gelbene – să nu aud comentarii deplasate, rasiste, de superioritate a „albilor“! - şi nici nu aveţi – Doamne fereşte! – insuficienţă renală, răspunsul va fi clar nu. Atunci de ce, de ce Dumnezeule, vă îndopaţi cu soia? Toată baba din Drumul Taberei şi toată corporatista subit pioasă, toată lelea din Bonţida şi tot politicianul veros ţin post devorând hectare de soia în cele mai ridicole forme comestibile: crenvurşti de soia, şniţele de soia, pate vegetal, ca să nu mai vorbesc de tofu şi aşa-zisul „lapte de soia“ (o mizerie de băutură care nu are nicio legătură cu laptele – conţinând apă, zahăr şi bobe de soia), de burgeri de soia, margarină, smântână sau îngheţată de soia.
„Ligheane de cartofi prăjiţi sau salate orientale înecate în ulei“
Ce post e ăsta în care numai la foale vi-i gândul, să le umpleţi, ca să vorbesc şi eu ca distinsul Marius Chicoş Rostogan? Cu zece mâini şi-ar fi făcut bunica mea cruci văzând meniul de post complet lipsit de orice austeritate , dar mai ales de orice urmă de bun-simţ: ligheane de cartofi prăjiţi sau salate orientale înecate în ulei, tone de humus (fără să vă gândiţi că are pastă de susan, deci multe grăsimi). Salate de tofu, şniţele, pateuri şi foietaje făcute cu naiba ştie ce vaseline improprii până şi pentru uns ţâţânile uşilor, tot felul de mizerii de dulciuri pompos numite „vegetale, de post“ mustind de grăsimi şi, evident, hipercalorice. Ca să nu mai vorbesc de obiceiul de a ronţăi ca hamsterii bulimici nuci, alune, fistic, seminţe, ca şi când din ele s-ar extrage apă de izvor, nu uleiuri care au 800 de kilocalorii/100 de mililitri – cam cât o tablă şi jumătate de ciocolată mare“.
„Păi, nu e de mirare că la sfârşitul postului sunteţi mai graşi şi mai bolnavi majoritatea! Curg la cabinet cazurile cu niveluri enorme de colesterol şi trigliceride, cu diabet dezechilibrat de atâta evlavie subită ce i-a lovit pe români, de nu se mai trezeşte niciunul din anestezie dacă nu există icoane în salonul postoperator, unde năvălesc neamurile cocoşate de sucuri „naturale“ şi produse „de post“.
„Că celebra supă de găină e greu de făcut pentru un bolnav; la fel şi gătitul legumelor şi leguminoaselor – fasole, mazăre, năut – în post.
Ia, ţaţo, bunătăţi industriale, să vezi ce grasă şi frumoasă o să fii la sfârşitul postului! Plus că o să ai sutienul cu un număr mai mare, de la grăsimea acumulată şi de la fitoestrogenii din soia care îţi bombardează sânul (şi uterul). Şi dacă continui să-ţi îndopi şi bărbatul şi băiatul cu soia şi produse „dietetice“, apoi să nu te miri că vor face atrofie testiculară, ginecomastie – creşterea sânilor - şi o să le scadă testosteronul până ajung soprane în corul bisericii.“
„Am uitat de bunul simţ“
„Am uitat de bunul simţ“
„În religia creştină, jumătate din zilele anului sunt de post, ceea ce nici nu e de mirare având în vedere că aceste restricţii vin din vremuri în care oamenii găteau mâncarea cu grăsime animală. Kir Iannis avea zece măslini amărâţi, din care făcea atât de puţin ulei, încât îl vindea pe tot, ca să aibă din ce trăi. În vremurile vechi, uleiul avea valoare de monedă şi se folosea doar în scopuri cosmetice, la îmbălsămat morţii, pentru parfumuri şi candelă sau pentru a conserva măslinele care se consumau în post. Mai înainte, în Grecia antică, zeului trebuie să-i sacrifici boul cel mai gras din cireadă, adică se ardea grăsimea – ofrandă pentru zeu – iar fleicile erau mâncate de comunitatea hămesită.
Există multe obiceiuri ale popoarelor pentru a limita consumul de grăsimi animale, întărite de ritualurile religioase pentru a fi respectate de întreaga comunitate. De când am descoperit utilajele industriale, am uitat de acest bun-simţ şi am început să consumăm grăsimi prosteşte – „că sunt vegetale, doamna doctor“.
La fel cu soia: ţine loc de carne, de iubirea aproapelui, de ipocrizie faţă de animale – că doar toată creşte în grădini suspendate, nu că s-ar tăia jungla şi s-ar despăduri masiv pentru a face terenuri agricole, nuuuu, nici vorbă.
Cui îi e lene să gătească legume, să facă bine în jur şi să rabde puţin de foame, apoi să nu ţină post ipocrit. Se îmbolnăveşte inutil. Şi nici nu cred că se poate face un troc şmecher cu bunul Dumnezeu, tip: „Fii atent, eu nu mănânc carne, lactate, ouă, o vreme, dar fă şi matale o minune să câştig eu la loto şi să moară capra vecinului de ciudă. Cu vecin cu tot, că el nu ţine post, ca mine!“
Sursa: cartea „Medicină, nutriţie şi bună dispoziţie“, autor dr. Simona Tivadar, medic primar de diabet, nutriţie şi boli metabolice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu