Uneori, poate fi dificil chiar şi pentru medici să facă rapid diferenţa între mit şi realitate atunci când vine vorba de sănătate, mai ales că de la o zi la alta pot apărea studii care demontează teorii învăţate ani buni în Facultatea de Medicină.
Poate că îţi este familiară situaţia în care citeşti într-o zi în presă, de exemplu: „Trei căni de cafea pe zi previn cancerul“, doar pentru ca a doua zi să vezi, în acelaşi ziar, titlul: „Atenţie! Cafeaua conţine o substanţă care creşte riscul de cancer!“. Astfel de situaţii confuze nu sunt întâlnite doar în România, de altfel, majoritatea ştirilor de acest tip sunt preluate din presa internaţională, ba chiar de pe site-urile unor reviste ştiinţifice.
În acest context, un lucru important de ştiut încă de la bun început este că nu toate studiile, fie ele şi publicate în reviste ştiinţifice, sunt demne de luat în seamă. Medicii sunt cei care pot face lumină în această problemă. Ei ne pot oferi lămuriri de ce e bine să luăm în calcul, de exemplu, rezultatele studiilor care au dovedit legătura dintre bolile cardiovasculare sau cancer şi fumat şi de ce ar trebui să privim cu scepticism ştirile despre diverse alimente, plante sau terapii-minune care „tratează cu succes cancerul“.
Top 3 mituri demontate de ştiinţă
1. Crizele de calciu.
Acesta este, poate, unul dintre cele mai nocive mituri care circulă atât în rândul populaţiei, cât şi în rândul multor medici din România. „Ca şi curentul care ne trage şi ne îmbolnăveşte, şi crizele de calciu sunt un fel de boală naţională a românilor. În mod clar, calciul nu pleacă nicăieri, nu cade, nu decade, cum mai spun pacienţii noştri. Este doar o impresie populară că o serie de manifestări de hiperexcitabilitate musculară, uneori şi psihologică, pot fi legate de nivelul sangvin al calciului“, explică medicul primar neurolog Ioana Mândruţă, de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.
Mulţi români îşi fac analize care sunt ţintite pe calciu. Uneori, ele chiar ies modificate, dar asta nu înseamnă că există chiar ceva îngjiorător acolo, spune medicul neurolog. Tratamentul nu constă în a lua calciu, în a înlocui calciul care a „căzut“. „De obicei, se ascund alte boli în spatele acestor aşa-zise căderi de calciu. Pot fi de ordin psihologic, pot fi pur şi simplu stări de leşin cauzate de căldură şi deshidratare sau pot fi aritmii sau chiar crize de epilepsie“, subliniază specialista.
Din păcate, şi unii medici întreţin acest mit. În unele cazuri, pentru că li se pare complicat să le explice pacienţilor despre ce problemă de sănătate este vorba în cazul lor şi atunci, această etichetă a crizei de calciu le vine foarte la îndemână. Medicul poate să ascundă că suspectează o suferinţă psihologică, de fapt. Dar mai sunt şi medici care preferă să pună această etichetă din comoditate, ca să nu sape mai mult, să nu investigheze suplimentar care ar putea fi cauzele. Şi atunci se face injecţia cu calciu, pacientul crede că o să fie bine, simptomele par că dispar.
„Am avut multe cazuri în care crize epileptice reale au fost „tratate“ ani de-a rândul cu calciu oral sau intravenos, fiindcă acestea erau etichetate drept căderi de calciu. Un astfel de «tratament» se soldează cu riscuri majore pentru creier şi pentru indivizii respectivi. Ba chiar şi pentru cei din jur, dacă persoana care suferă de epilepsie diagnosticată drept criză de calciu şi, deci, netratată corespunzător, face crize în care îşi pierde starea de conştienţă şi continuă să conducă, de exemplu.
Citeste mai mult in Weekend Adevarul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu