Simona Culea Exista povesti care ne fac sa radem sau povesti care ne fac sa plangem. Exista povesti care ne fac sa intelegem ceea ce este nespus si care ne duc in acelasi timp in trecutul, prezentul si viitorul nostru.
Paradoxal, unele povesti sunt inventate, dar sunt si adevarate in acelasi timp. Asa isi incepe renumitul socio-psiholog Jacques Salome una dintre carti:
"- Tata, spune-mi o poveste...
- O poveste adevarata sau una inventata?
- O poveste adevarata inventata de tine!"
Povestea de astazi este o poveste adevarata inventata pentru tine:
Intr-o zi, un barbat in varsta a inceput sa urce intr-un autobuz. Pe masura ce a inaintat pe trepte, unul dintre pantofi i-a cazut afara. Usa s-a inchis in urma lui, autobuzul a inceput sa se miste, iar el a stiut ca nu mai poate face nimic pentru a-l opri.
Asa ca s-a asezat calm pe un scaun, a scos si celalalt pantof si l-a aruncat pe geam. Un barbat tanar care a vazut toata intamplarea nu s-a putut abtine si l-a intrebat: "Nu va suparati ca va intreb, domnule, dar de ce v-ati aruncat celalalt pantof?".
Batranul i-a raspuns imediat: "In asa fel incat cine ii gaseste pe amandoi sa ii poata folosi".
Batranul a inteles o filozofie fundamentala a vietii: nu te agata de ceva doar din dorinta de a-l detine sau pentru ca nu vrei ca altii sa aiba parte de acel ceva.
Toata viata pierdem lucruri, persoane, masti, identitati sau roluri pe care ni le asumam. Pierderea ni se pare dureroasa si nedreapta la inceput, dar pierderea are loc uneori pentru ca noi sa avem sansa unor schimbari pozitive. N-ar trebui sa presupunem ca pierderile sunt intotdeauna daunatoare pentru ca daca lucrurile nu se schimba nu vom putea sa devenim mai buni sau sa experimentam lucruri mai bune.
Asta nu inseamna ca pierdem doar ceea ce nu ne-a folosit sau ceea ce ne-a facut sa suferim. Uneori ceea ce pierdem a avut un rol extraordinar in viata noastra. Cu toate acestea, pentru ca noi sa ne maturizam emotional, echilibrul intre pierdere si castig este necesar.
Exact ca barbatul din poveste, avem nevoie sa eliberam si sa ne eliberam. Acest om nu a ales sa-si piarda pantoful si totusi s-a intamplat. Poate ca s-a intamplat pentru a declansa o serie de evenimente ce vor duce la o pereche mai buna de pantofi, poate ca in cautarea unei noi perechi de pantofi el va ajunge la o noua oportunitate, poate ca altcineva avea intr-adevar nevoie de pantofii lui.
A ne agata de posesii nu face lumea noastra cu nimic mai buna. Avem nevoie sa decidem permanent daca unele lucruri sau unele persoane din viata noastra isi vor continua cursul sau daca ne-ar fi mai bine fara ele. Apoi avem nevoie sa ne adunam curajul si sa indraznim sa le eliberam si sa ne eliberam. Curajul nu inseamna sa nu-ti mai pese, ci a mai inceta sa-i fortezi pe ceilalti sa le pese.
A renunta este greu, dar uneori a ne agata este mult mai greu de atat. Asa cum spunea Joseph Campbell: "Este nevoie sa dam drumul vietii pe care am planificat-o pentru a avea viata care ne asteapta".
Asa cum vad eu lucrurile:
- sa dai drumul nu inseamna ca nu-ti pasa
- sa dai drumul nu inseamna ca te inchizi
- sa dai drumul inseamna ca nu mai incerci sa fortezi rezultatul si comportamentul altora
- sa dai drumul inseamna ca renunti la rezistenta fata de cum sunt lucrurile in acest moment
- sa dai drumul inseamna ca incetezi sa mai controlezi imposibilul si te concentrezi pe ceea ce este posibil.
Asadar, ce este posibil pentru tine azi? Ce sta in puterea ta? Inchide ochii si imagineaza-ti o viata in care nu te agati de nimeni si de nimic...
Pana data viitoare, cu tot dragul,
Simona
www.iesidinceata.ro
Paradoxal, unele povesti sunt inventate, dar sunt si adevarate in acelasi timp. Asa isi incepe renumitul socio-psiholog Jacques Salome una dintre carti:
"- Tata, spune-mi o poveste...
- O poveste adevarata sau una inventata?
- O poveste adevarata inventata de tine!"
Povestea de astazi este o poveste adevarata inventata pentru tine:
Intr-o zi, un barbat in varsta a inceput sa urce intr-un autobuz. Pe masura ce a inaintat pe trepte, unul dintre pantofi i-a cazut afara. Usa s-a inchis in urma lui, autobuzul a inceput sa se miste, iar el a stiut ca nu mai poate face nimic pentru a-l opri.
Asa ca s-a asezat calm pe un scaun, a scos si celalalt pantof si l-a aruncat pe geam. Un barbat tanar care a vazut toata intamplarea nu s-a putut abtine si l-a intrebat: "Nu va suparati ca va intreb, domnule, dar de ce v-ati aruncat celalalt pantof?".
Batranul i-a raspuns imediat: "In asa fel incat cine ii gaseste pe amandoi sa ii poata folosi".
Batranul a inteles o filozofie fundamentala a vietii: nu te agata de ceva doar din dorinta de a-l detine sau pentru ca nu vrei ca altii sa aiba parte de acel ceva.
Toata viata pierdem lucruri, persoane, masti, identitati sau roluri pe care ni le asumam. Pierderea ni se pare dureroasa si nedreapta la inceput, dar pierderea are loc uneori pentru ca noi sa avem sansa unor schimbari pozitive. N-ar trebui sa presupunem ca pierderile sunt intotdeauna daunatoare pentru ca daca lucrurile nu se schimba nu vom putea sa devenim mai buni sau sa experimentam lucruri mai bune.
Asta nu inseamna ca pierdem doar ceea ce nu ne-a folosit sau ceea ce ne-a facut sa suferim. Uneori ceea ce pierdem a avut un rol extraordinar in viata noastra. Cu toate acestea, pentru ca noi sa ne maturizam emotional, echilibrul intre pierdere si castig este necesar.
Exact ca barbatul din poveste, avem nevoie sa eliberam si sa ne eliberam. Acest om nu a ales sa-si piarda pantoful si totusi s-a intamplat. Poate ca s-a intamplat pentru a declansa o serie de evenimente ce vor duce la o pereche mai buna de pantofi, poate ca in cautarea unei noi perechi de pantofi el va ajunge la o noua oportunitate, poate ca altcineva avea intr-adevar nevoie de pantofii lui.
A ne agata de posesii nu face lumea noastra cu nimic mai buna. Avem nevoie sa decidem permanent daca unele lucruri sau unele persoane din viata noastra isi vor continua cursul sau daca ne-ar fi mai bine fara ele. Apoi avem nevoie sa ne adunam curajul si sa indraznim sa le eliberam si sa ne eliberam. Curajul nu inseamna sa nu-ti mai pese, ci a mai inceta sa-i fortezi pe ceilalti sa le pese.
A renunta este greu, dar uneori a ne agata este mult mai greu de atat. Asa cum spunea Joseph Campbell: "Este nevoie sa dam drumul vietii pe care am planificat-o pentru a avea viata care ne asteapta".
Asa cum vad eu lucrurile:
- sa dai drumul nu inseamna ca nu-ti pasa
- sa dai drumul nu inseamna ca te inchizi
- sa dai drumul inseamna ca nu mai incerci sa fortezi rezultatul si comportamentul altora
- sa dai drumul inseamna ca renunti la rezistenta fata de cum sunt lucrurile in acest moment
- sa dai drumul inseamna ca incetezi sa mai controlezi imposibilul si te concentrezi pe ceea ce este posibil.
Asadar, ce este posibil pentru tine azi? Ce sta in puterea ta? Inchide ochii si imagineaza-ti o viata in care nu te agati de nimeni si de nimic...
Pana data viitoare, cu tot dragul,
Simona
www.iesidinceata.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu