Jon Gordon este speaker motivațional și autor de bestselleruri, fiind „vânat” adesea de televiziunile americane pentru discursurile sale convingătoare despre energia pozitivă. Regulile și principiile lui despre cum să-ți trăiești viața la puterea POZITIV au fost testate, puse în aplicare și au dat roade pentru numeroși antreprenori și echipe din NBA (Asociația Națională de Baschet din America), NFL (Liga Națională de Fotbal americană), universități, companii din topul Fortune 500, școli, spitale și organizații non-profit. Dintre cărțile scrise de el, amintim: Regula „nu te lamenta” (The No Complaining Rule), Cantonament (Training camp), Rechinul și peștișorul de aur (The Shark and The Goldfish), Câinele Optimist, (The Positive Dog) sau Tâmplarul (The Carpenter).
Autobuzul Energiei este o poveste fictivă, inspirată de un șofer real pe care autorul l-a întâlnit la un moment dat și în care a văzut întruchiparea perfectă a energiei pozitive. Autobuzul energiei este povestea lui George, un tip nu prea norocos la începutul cărții, care își transformă viața cu ajutorul lui Joy, o șoferiță de autobuz care pare menită să-i dezvăluie acestuia adevărata cale de urmat în viață. Povestea este simplă, dar nu în aceasta constă valoarea cărții, ci în capacitatea ei de a-ți transmite într-un mod foarte accesibil energia pozitivă. Pe măsură ce vei citi, vei simți energia pozitivă și vei dori să o transformi la nivel personal într-o stare de spirit permanentă.
Transformarea lui George începe într-o dimineața obișnuită când, dorind să plece la serviciu, face pană și este nevoit să ia autobuzul. Autobuzul în care se urcă este condus de Joy, o șoferiță care, după toate aparențele, deține toate secretele gândirii pozitive. Ea pare total lipsită de griji și fericită, în timp ce George se simte copleșit de toate responsabilitățile care-i atârnă pe umeri:
„Soție, șefi, copii, angajați, termene limită, ipotecă, rată, mașină, și o mamă bolnavă de cancer. Ea nu știe cât de epuizat mă simt.”
Dar ea știa. Era obișnuită cu oamenii asemenea lui George și deținea și soluția pentru ei:
„Toți erau înconjurați de o energie similară. Ea o vedea și o simțea imediat. Fără viață. Niciun zvâc în pasul lor. Ca și cum în interiorul lor fusese stinsă o lumină. Ea putea să distingă oamenii care străluceau puternic de cei care aveau o lumină difuză. Îi numea Difuzii. Se perindau ca niște zombi, încercând doar să supraviețuiască zilei de azi. Fără scop, fără spirit. Fără energie. De parcă le fusese stoarsă prin truda zilnică a vieții. … Prea mulți oameni erau excesiv de stresați, obosiți și suprasolicitați. De aceea ea considera că misiunea ei era să fie un Ambasador al Energiei și să încerce să îi energizeze pe toți cei care se urcau în autobuzul ei. De aceea își numea mașina Autobuzul Energiei. Și dacă era cineva care avea nevoie de un impuls de energie acela era George.”
Joy îi atrage atenția lui George asupra faptului că totul în viață se întâmplă cu un motiv anume și că noi alegem cum să interpretăm evenimentele din viața noastră. Ea remarcă de asemenea reticența lui George în a se lăsa antrenat în discuția cu ea, dar îl înțelege perfect, pentru că în trecut fusese exact ca el, știind de asemenea că: oamenii care au cea mai mare nevoie de ajutor sunt adesea și cei mai reticenți să-l primească.
George află că va rămâne timp de două săptămâni fără mașină, iar în timpul unei plimbări pe jos în drum spre casă se gândește cum să rezolve problema cea mai mare cu care se confruntă în această perioadă: ultimatumul dat de soția lui în privința căsniciei lor. Motivul invocat de ea era tocmai negativismul cu care aborda el toate aspectele vieții și pe care îl imprima și vieții lor de familie. În plus… nici la job lucrurile nu decurgeau prea bine, aflându-se la un pas de concediere.
George avea nevoie să se redreseze rapid, iar această redresare avea să o obțină cu ajutorul lui Joy și a celor 10 reguli formulate de aceasta pentru a face din viață o experiență cât se poate de pozitivă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu