Dacă ești vreodată invitat de șeful tău la o ședință vineri, după-amiaza târziu, să știi că nu e o ședință, e o capcană.
Cariera lui Nate s-a schimbat rapid în acea zi.
Se găsea dintr-odată în derivă, și nu din proprie inițiativă.
L-am întâlnit săptămâna următoare la o cafea.
Cu o expresie năucită, mi-a spus cum s-a simțit când îți pierduse slujba, slujbă pe care o avea de opt ani.
Era bun la ce făcea. Îantotdeauna își realiza targetul.
Oamenii îl plăceau. Clienții i-au trimis mesaje de regret zile întregi după ce s-a întâmplat. Era un tip grozav, și încă este. Dar era la ananghie.
Protejat ca într-un cocon timp de opt ani într-o compa¬nie mare, sigură, s-a pomenit pe neașteptate pe străzi. Casa carierei pe care și-o construise nu mai exista, iar restul lumii se schimbase spectaculos de când intrase în bio-domul* acelei slujbe.
Cuprins de exasperare, s-a plâns: „Nici măcar nu știu cum să folosesc LinkedIn”.
Nimeni nu se așteaptă la o schimbare bruscă a slujbei; tocmai de aceea este bruscă. Și, dacă ai fost angajat mai
mult de un an, ai văzut întâmplându-se o astfel de schimbare – fie ție, fie cuiva pe care-l știai. Un val corporatist sălbatic ce a prins complet pe nepregătite o barcă.
Pe lângă valurile enorme de schimbări drastice de carieră, mai există și alte probleme, mai puțin presante, ce ne amenință de asemenea activitatea. Lucruri precum Plafoanele Carierei.
Plafonul carierei este capacul pus deasupra scării pe care avansezi în carieră. Este cea mai de sus înălțime spre care te va duce orice parcurs profesional. M-am confruntat cu unul pe vremea când eram designer senior de conținut la o companie de software.
Am început să lucrez acolo la contractări. În timp, am dobândit o funcție reală în cadrul companiei și în câțiva ani mi s-a oferit funcția de designer senior de conținut. Atunci am ajuns efectiv la capătul drumului meu în carieră.
Câștigam suma maximă posibilă pentru acel post și nu mai existau alte posturi în domeniul creării de conținut disponibile în compania respectivă. Nici nu aveau să mai fie. Singura cale de a avansa era să devin director de creație, ceea ce însemna administrarea designerilor și a copywriterilor. Era o opțiune grozavă pentru unii, dar pentru mine însemna să fac mult mai puțin din ceea ce-mi plăcea de fapt să fac: să scriu.
Aveam treizeci și doi de ani și viața mea deja alunecase către un punct de inerție. Aș fi putut să primesc mici măriri salariale în anii ce urmau și ceva mai multe responsabilități, dar în cea mai mare parte, asta era tot.
Soția mea avea să-mi zică mai târziu că era profund îngrijorată. Cu doi copii mici, o ipotecă și o căsnicie abia la început, era intimidant să privesc spre treizeci de ani de posibilă monotonie în carieră. Poate că n-am o fire chiar atât de aventuroasă, dar ideea că am ajuns la „finiș” cu cariera la treizeci și doi de ani era un hap cam greu de înghițit.
Înainte, când te loveai de un Plafon în Carieră, aveai doar câteva opțiuni la dispoziție:
1. Să te angajezi la altă companie.
2. Să faci o muncă pe care nu voiai să o faci, cum ar fi cea de director de creație.
3. Să înduri și să mori pe dinăuntru timp de aproximativ treizeci de ani.
Prima opțiune nu rezolvă lucrurile, doar le amână. Ai putea obține o funcție diferită și mai mulți bani. Cealaltă companie ar putea să aibă un post de „creator de conținut senior senior”, dar în cele din urmă vei avea de-a face cu același plafon cu care te-ai confruntat la fosta slujbă.
În a doua opțiune, renunți la o scară ierarhică pentru una diferită. Acest plan nu funcționează deoarece sfârșești făcând mai mult din ceea ce n-ai vrut să faci de la bun început. Dacă nu ai vrut să fii director de creație, să avansezi pe acea scară nu îți va părea o promovare, ci o pedeapsă. Te-ai afunda pur și simplu într-o carieră greșită.
A treia opțiune este cu siguranță cea mai deprimantă, dar este totodată și cea mai populară. De aceea, într-un sondaj Gallup din 2013, 70 la sută dintre americani au spus că își urau slujbele sau se simțeau neimplicați. În cultura noastră, luăm de bună minciuna că munca trebuie să fie nefericită.
Seria de cărți Dilbert nu s-a vândut în milioane de exemplare pentru că oamenii sunt fericiți la locul de muncă. Mâncăm la TGIFridays, nu la TGIMondays. Trăim pentru zilele de weekend fiindcă am acceptat că zilele săptămânii sunt echivalente cu moartea visurilor noastre. Dacă citești cartea asta la muncă, ridică privirea. Dintre oamenii pe care-i zărești, șapte din zece urăsc să fie acolo. Nimeni nu vrea să stea la o slujbă care nu-i place.
Dar dacă lucrurile nu ar trebui să stea așa? Dacă slujba pe care ne-am dori să o avem ar depinde de a deveni, înainte de toate, persoana care trebuie să fim? Dacă nu ar tre¬bui să încercăm să evităm tranzițiile în carieră, ci să le acceptăm? Pentru că ele ne așteaptă, pe fiecare dintre noi. Cu toții vom cunoaște câte un Salt în Carieră, o Piedică în Carieră, un Plafon în Carieră sau o Oportunitate în Carieră.
Cum facem Salturi înțelepte în Carieră?
Cum navigăm printre Piedicile în Carieră?
Cum străpungem Plafoanele Carierei?
Cum profităm la maximum de Oportunități neașteptate în Carieră?
Se pare că soluția la toate cele patru întrebări este aceeași: construim un Cont de Economii al Carierei.
Jon Acuff iti arata cum in cartea Reinventarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu