Coşuri de gunoi pe traseele montane ..

Coşuri de gunoi pe traseele montane
de Antoaneta Cicioiu, 2007-09-18, Adevarul

Adrian Christescu este un om de afaceri care a decis să îşi investească banii câştigaţi din turism în proiecte ecologice. S-a născut la Târgu Mureş, dar de 20 de ani locuieşte în Iaşi, unde şi-a dezvoltat afacerile şi proiectele ecologice. El doreşte să trăiască ziua în care România va fi un model de curăţenie pentru întreaga Europă.
Adevărul: - De ce vă preocupă proiectele ecologice ? Se vând mai bine ?
Adrian Christescu : - Nu cred că iubirea de natură ţine de condiţia noastră materială, ci îndeosebi de conştiinţa proprie. Cu siguranţă faptul că sunt om de afaceri îmi creează posibilitatea să pot şi împlini proiectele mele ecologice. În cursul anului 2006, am înfiinţat asociaţia nonguvernamentală ,,Alpheus", ce are drept scop cultivarea unei atitudini de respect faţă de natură. Alpheus este un zeu al apelor curgătoare, în mitologia greacă. - Cum v-a venit ideea înfiinţării acestei asociaţii?
- Sincer: îngrijorându-mă proliferarea limuzinelor din care se aruncă din mers peturi, ambalaje de ţigări şi de sandvişuri. Am considerat că celor care procedează astfel este tardiv să le putem schimba mentalitatea, dar copiii lor pot fi modelaţi în spiritul respectului faţă de mediul înconjurător.
- De la înfiinţarea asociaţiei, ce acţiuni importante aţi derulat?
- S-au desfăşurat o serie de activităţi care au avut drept scop stoparea poluării mediului înconjurător, conservarea biodiversităţii şi ecologizarea zonelor de agrement. Principala activitate desfăşurată în anul 2006 a fost iniţierea şi desfăşurarea simpozionului "Renaşterea apelor curate". Participanţi la simpozion au fost reprezentanţi de la Apele Române, DADR şi agenţi economici utilizatori de staţii de epurare. Un proiect deosebit este cel desfăşurat în aprilie 2007, "Un prieten al naturii, un prieten al pământului". - Care a fost scopul urmărit prin derularea acestor acţiuni?
- Am căutat să formez o atitudine pozitivă faţă de mediul înconjurător, să se cunoască şi să se aplice unele norme şi reguli de comportament civilizat faţă de natură, am dorit să stimulez interesul pentru păstrarea echilibrului ecologic şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului ambiant. M-au ajutat copii de la Şcoala „Alexandru cel Bun" care au participat efectiv la igienizarea zonei „Pădurea de pini" din Moineşti şi au montat coşuri pentru depozitarea gunoaielor.

- Ce înseamnă pentru dvs. Pădurea de Pin de la Moineşti?
- Este un colţ de paradis, sădit de Regele Ferdinand, pe la 1920. Durându-mă paragina în care ajunseseră obiectivul turistic şi întreaga pădure din jur, am reuşit, cu ajutorul unui program Phare, să le reabilităm şi să le reintroducem în circuitul turistic naţional. Am construit şi un teren de tenis aici, în mijlocul pădurii. E o plăcere să asculţi şuierul pinilor şi să crezi că cineva te aplaudă pentru măiestria ta sportivă.- Concret, ce au făcut copiii în cadrul acestor acţiuni?
- Eu am confecţionat, prin resurse proprii, coşuri de gunoi pe care le-am amplasat în locuri frumoase, cu trafic turistic însemnat. Locuri în care primăriile s-au implicat insuficient. Am curăţat versanţi de dealuri, albii de râuri şi parcuri de agrement din apropierea oraşelor mici din Moldova, antrenând în această activitate îndeosebi elevii. Ei sunt mai receptivi, iar noi sperăm să-şi influenţeze chiar şi părinţii.

Dacă ar veni de la altcineva, acţiunile noastre, probabil, ar fi considerate atacuri la persoană de către unii adulţi. Dar aşa, venind pildele de la propriii copii, pot avea eficienţă. Credem, după cum se vede, în educaţia pe sens invers. Toate aceste acţiuni au reprezentat încununarea unor tabere sponsorizate de asociaţia noastră, în cadrul cărora specialişti în ecologie au ţinut zilnic prelegeri despre protecţia mediului. În jurul focului de tabară regulile şi normele de convieţuire cu natura se asimilează mai uşor.- Care sunt rezultatele?
- Rezultatele se vor vedea mai ales în timp. Nu suntem atât de naivi, încât să ne cuantificăm munca în tone de reziduuri adunate de noi de pe jos. Munca noastră are bătaie lungă: peste câţiva ani, vă garantez cu mâna pe inimă că vom avea o ţară mai curată, mai sănătoasă. Căci eu aşa îmi văd ţara, ca un organism viu, care în momentul de faţă cam suferă. Iar suferinţa i-o provocăm noi.- Speraţi ca exemplul dat de dvs. să fie "contagios"?
- Consider că oamenii de afaceri au o datorie su­plimentară de a se implica şi a participa activ la orice activitate ce ar putea să ducă la creşterea gradului naţional de civilizaţie ecologică. Este ca o investiţie cu caracter special, în urma căreia profitul va fi cuantificat în gradul de curăţenie din jurul nostru. Poate cineva de bună intenţie are aceeaşi idee în stadiul latent, iar acum, văzându-mă pe mine, îşi zice: ce-ar fi să fac şi eu la fel? -Ce părere aveţi despre vânătoare?
-Părerea mea nu este deloc strălucită. Consider că, în acord cu mileniul III, ar trebui să ne intereseze salvarea speciilor de animale, şi nu uciderea lor.- Ce vă doriţi cel mai mult?
- Visez la ziua în care nimeni nu va mai arunca gunoaie pe jos. Visez la ziua în care nu voi mai vedea animale moarte pe şosea. Visez la ziua când ultimul vânător din ţară îşi va preda puşca la anticariat. Ce credeţi…? Visez frumos ?


A propos, reciclarea poate fi promovata din copilarie:
http://www.funcafe.ro/view_video~reciclare~1~355.html?pc=1