La poarta Raiului asteapta trei barbati.

Sf. Petru ii ia la intrebari:
- Mai, voi de cate ori v-ati inselat nevestele?
Primul zice:
- Eu numai de cateva ori, dar imi pare rau ca am facut-o...
- Bine, uite, treci pe norisorul ala si asteapta ca o sa mergi in Rai.
Al doilea:
- Eu am inselat-o de foarte multe ori, dar in rest nu prea am alte pacate.
- Bine, urca si tu pe norisor si asteapta.
Al treilea:
- Sf. Petre, eu nu sunt asa de pacatos, eu nu mi-am inselat niciodata nevasta...
- Mars, ma de-aici, in Iad cu tine! Hai, dispari!
- De ce? Nu inteleg de ce astia doi ajung in Rai si eu nu?
- Pai, ba, aici iertam pacatele, nu prostia!



Sexul nu contează într-o aventură extraconjugală
de Nicolae Leahu, 28 aprilie 2007, Adevarul

Psihologi americani de renume încearcă să decripteze motivele reale care generează infidelitatea în cuplu

Ce ne face să uităm de anii petrecuţi alături de o fiinţă cândva dragă şi să ne aruncăm orbeşte într-o aventură extraconjugală? De ce încercăm să evadăm din căsnicie pe uşa din spate şi apoi nu ne mai putem întoarce la cel sau cea cu care împărţim grijile şi bucuriile căsniciei poate de zeci de ani? Cum funcţionează mecanismele ascunse ale atracţiei pentru un alt partener şi ce rol joacă sexul în alchimia unei aventuri? Sunt câteva dintre întrebările la care mai mulţi psihologi americani au încercat să ofere un răspuns.

In urmă cu câţiva ani, dr. Debbie Layton Tholl, doctor în psihologie în Statele Unite, a realizat un studiu legat de aventurile extraconjugale, analizând peste 3.000 de subiecţi care au răspuns întrebărilor ei. Rezultatele obţinute au fost surprinzătoare: nici femeile şi nici bărbaţii nu înşală din motive sexuale. Peste 90% din cei studiaţi şi-au înşelat partenerul sau partenera din nevoi pur afective. Femeile şi bărbaţii care înşală caută de fapt la noul partener „fiorul" de început al dragostei, emoţia începutului unei relaţii, senzaţia de a fi privit cu admiraţie, de a se simţi special. „M-a făcut să mă simt femeie", sau „Mă simt din nou bărbat" sunt fraze bine cunoscute. Toate aceste trăiri nu sunt însă neapărat legate de plăcerea sexuală, ci au mai degrabă darul de-i face pe amanţi să se simtă din nou interesanţi şi atrăgători. Pe de altă parte însă, relaţiile „triunghiului conjugal" provoacă tuturor celor implicaţi multă suferinţă, teamă, sentimente de vinovăţie şi confuzie. Reexperimentarea senzaţiilor unei aventuri, intensitatea trăirilor generate de o nouă idilă îl acaparează nemilos pe cel căzut în capcana „seducţiei extraconjugale".

Un alt psiholog, dr. Howard Markman, arată în cartea sa „Combatant pentru mariajul vostru" că aventurile extraconjugale pot să apară în mariaje „deşirate" la fel de bine cum pot să apară şi în căsnicii fericite şi împlinite. Markman arată că infidelitatea apare acolo unde există ceea ce el numeşte „deficit de raport". Cu alte cuvinte, unul dintre partenerii mariajului consideră că una/unele dintre nevoile sale (nu neapărat sexuale!) nu sunt satisfăcute şi caută rezolvarea într-o relaţie extraconjugală. De altfel, mulţi consideră greşit că, dacă nu au un raport sexual cu o altă persoană, în afara partenerului „oficial", nu se poate spune că au o relaţie extraconjugală. „Greşit!", afirmă dr. Layton Tholl. „Am descoperit că din totalul relaţiilor extraconjugale pe care le-am analizat, doar o parte infimă erau bazate pe dorinţa sexuală. Orice aventură începe de fapt printr-o relaţie fundamentală: prietenia", explică psihologul american. „Multe femei sunt legate afectiv de un amant, însă îşi păstrează trupul doar pentru soţ", explică Layton Tholl. Complicaţiile afective ce apar într-o relaţie extraconjugală sunt asemănate de un alt psiholog american, dr. Willard Harley, cu „nisipurile mişcătoare", din care greu se mai poate ieşi. Potrivit acestuia, există trei motive care menţin „focul idilei" aprins: amanţii îşi pun în evidenţă unul altuia părţile bune; fiecare îşi ignoră defectele; convingerea că sexul cu partenerul secret este cel mai bun.

„Dorinţa începe la 6 seara, în camera de zi, nu în pat, la ora 10"

De multe ori, comportamentele negative derivă din sentimentul lipsei de afecţiune. De aceea, oferiţi dumneavoastră iubire înainte de a aştepta de la celălalt dovezi de dragoste. Luaţi-vă partenerul în braţe; un sărut, o declaraţie tandră sau de admiraţie, sigur vor fi surprize plăcute. Obişnuiţi-vă să spuneţi astfel de cuvinte mai des chiar dacă au trecut 10-20 de ani de când sunteţi căsătoriţi. Romantismul contează. Evident, perceput în mod diferit de fiecare în parte: o floare pentru soţie, un sărut pasional pentru soţ. Într-un cuvânt, este vorba despre acele nimicuri care îl fac pe celălalt să simtă că este important. „Imaginaţi-vă că începeţi o nouă aventură cu soţul sau soţia dvs", exemplifică Debbie Tholl.

Nu uitaţi că dacă v-aţi obişnuit cu soţul sau cu soţia, nu înseamnă că ştiţi totul. Oamenii întotdeauna pot oferi surprize şi cei din jur îi pot găsi atrăgători.

Nu vă aşteptaţi însă ca sexul să rezolve întotdeauna problemele. Nu vă aşteptaţi nici să primiţi un răspuns erotic favorabil dacă vă purtaţi frumos în pat. „Dorinţa începe la 6 seara, în camera de zi, nu în pat la ora 10, explică dr. Tholl.

Recuceriţi-vă jumătatea!

Specialiştii în psihologia relaţiilor au pus la punct câteva trucuri care ne-ar putea ajuta să evităm sau să întârziem cât mai mult pierderea pasiunii. În primul rând, trebuie să vă analizaţi foarte bine sentimentele şi să cântăriţi foarte bine dacă doriţi să păstraţi sau nu căsnicia. Dacă dorinţa există, există şi soluţii. Priviţi-vă soţul sau soţia şi amintiţi-vă de timpurile frumoase petrecute împreună, de perioada în care nu eraţi căsătoriţi şi vă doreaţi să locuiţi împreună. Fotografiile pot recompune „alchimia" ascunsă a atracţiei care vă unea la „începuturi". Procedând astfel, veţi redescoperi dragostea pentru fiinţa alături de care trăiţi. Pentru a redescoperi legătura afectivă, trebuie să „învăţaţi" să vă ascultaţi unul pe celălalt. Nu doar să vă auziţi, ci să acordaţi întreaga atenţie partenerului de viaţă. Încercaţi să uitaţi – măcar o perioadă - de tabieturile care nu sunt întotdeauna pe placul partenerului şi să veniţi în întâmpinarea dorinţelor acestuia. Dacă aveţi copii, ar fi bine să încercaţi să vă luaţi o mică vacanţă fără ei. Fie trimiteţi copiii într-o tabără, fie vă chemaţi părinţii să stea cu ei şi plecaţi dumneavoastră în concediu. Pe scurt, bucuraţi-vă unul de celălalt.